WaveforMe

Purtat de unda călătoare

Magda Cernea – psiholog/audiolog/dramaterapeut

 

Hei! Salut! Îți mai aduci aminte ce scria pe biletul atârnat de clanța ușii mele de când nu am mai vorbit?… Scria: „Don’t disturb me!” și văd că ai luat-o în serios! Haide! Haide! Am glumit doar! Chiar te rog să mă „deranjezi” cu întrebări! Abia aștept să-ți răspund și o voi face cu maaaaare plăcere! De-atunci am devenit erou într-o poveste, purtat de unda mea călătoare. Nu e glumă, chiar dacă pare o figură de stil! Îți spun drept că eu chiar așa m-am simțit și mă simt în continuare pentru că sper ca povestea WaveforMe să continuie și să fie istorisită multă vreme de-aici înainte!…

Dacă ar fi fost doar alegerea mea, aș fi participat la toate cele 3 ateliere on-line propuse de echipa de coordonare, pentru că toate păreau interesante, însă știi tu…. Ți-am mai spus deja….M-am necăjit foarte tare! Programul de la școală mi-a permis să particip doar la unul sigur, cel de „Public speaking” care a fost ge-ni-al! Niciodată nu am mai participat la așa ceva și niciodată nu m-am simțit mai creativ și mai încrezător ca aici! Atelierul a fost plin de: distracție, efervescență, creativitate, bună dispoziție, libertate, colaborare și încredere! A fost foarte cool!

Am primit la fiecare atelier câte o provocare? Cum? Nu știi ce este aceea o provocare?! Este ca un fel de temă, doar că diferența între temă și provocare este că tema o simți ca pe o corvoadă, în timp ce provocarea abia o aștepți și ești nerăbdător să o realizezi. Ah ce bine ar fi dacă și la școală ar fi tot la fel, sau măcar puțin asemănător!

Știi ceva?… Nu știu dacă voi ajunge să vorbesc vreodată în public deși mi-aș dori, însă am prins încrederea că o voi putea face oricând! Am înțeles că nimic nu mă poate opri dacă îmi doresc ceva cu adevărat. Am înțeles că nu sunt singur și că pot transforma oricând dizabilitatea mea într-o abilitate pe care ceilalți ar putea-o aprecia. Am învățat că sunt valoros, inteligent și că-mi pot aduce aportul meu creativ în orice moment al vieții mele, având toate resursele și competențele de care am nevoie. 

Eu sunt mai retras de felul meu… cu toate acestea, deși poate sună ciudat, îmi doresc cu ardoare să aparțin unui grup, dar când se întâmplă asta, mă simt stânjenit, lipsit de curaj, stângaci și oarecum inadecvat. Prezența celorlalți mă intimidează cumva și îmi vine parcă să fug și să mă ascund. De aceea nici nu prea am mulți prieteni pentru că îmi este teamă să mi-i fac. Știu! Vei spune că mă contrazic dar, chiar așa este! Mi-e tare ciudă de ambivalența aceasta a mea, dar m-am hotărît să schimb ceva în acest sens! Ghici cu cine mă voi întâlni diseară?… Ha! Încă nu-ți spun pentru că vreau să povestim în continuare despre experiența WaveforMe!

Pentru că nu am reușit să particip la toate cele 3 ateliere am încercat să aflu ce se petrecea acolo prin intermediul mijloacelor și informațiilor on-line. Ca un urmăritor pasionat și priceput ce sunt, am urcat pe unda mea călătoare și am survolat de sus toate evenimentele proiectului, precum o dronă. 

Astfel am aflat că tinerii de la percuție au învățat să cânte la pahar, la sticlă și folosind o mulțime de obiecte și recipiente ciudate la prima vedere: conserve, cutii de medicamente, bețe, linguri de lemn, cuțite și furculițe din metal, baloane și multe altele. Am fost foarte uimit când am văzut ce fac, zău așa!  

Erau așa de amuzanți când cântau împreună, iar distracția din grup era la cote maxime de fiecare dată! Să-i fi văzut când au început să-și folosească buzele, palmele și obrajii și să improvizeze sunete ciudate produse doar de corpul lor! Chesteia asta am aflat că se cheamă „beatbox”. Ah ce mi-ar fi plăcut și mie! După ce i-am urmărit pe ei, am încercat să fac și eu la fel dar a venit mama speriată din camera alăturată și m-a întrerupt, crezând că au început să crape mobilele. Am râs împreună când a văzut ce fac.

La cel de-al 3-lea atelier, cel de arte, atmosfera era foarte liniștită, lăsând loc creativității, talentului și inspirației. Toți erau foarte concentrați și pasionați de ceea ce erau îndrumați să facă. Au făcut șabloane, au folosit colajul, aracetul întărit peste care au pictat, au folosit elemente din natură: frunze, scoici, pietre, paie, conuri, flori uscate și câte și mai câte. Când priveai ce fac, parcă erai într-un templu în care trebuia să te faci nevăzut pentru a nu perturba în niciun fel actul creației. „Am furat” multe idei de aici. Îți voi povesti imediat ce am făcut cu ele. Ți-am spus doar că una dintre pasiunile mele este să pictez! Așadar, am folosit ideile în picturile mele iar pe una dintre ele am trimis-o echipei WaveforMe care a selecționat-o, iar acum este expusă în galeria virtuală pe care o poți urmări și tu, dacă dorești, chiar aici https://waveforme.org/galeria-virtuala-de-arta/ 

Este o galerie de artă, unică în lume, concepută special pentru tinerii hipoacuzici purtători de implant cohlear sau de proteze auditive. 

Sunt atât de mândru! Și părinții mei la fel! Îți dai seama? Să am o lucrare expusă într-o expoziție internațională pe care o poate urmări oricine, indiferent în ce colț al lumii s-ar afla? Chiar mă simt un adevărat erou cu puteri magice, capabil să schimbe lumea! Am acces la o nouă perspectivă, aceea a unui învingător și nu a unei victime! Revelația aceasta pe care am avut-o înseamnă mult pentru mine și cred că va fi hotărâtoare în parcursul meu de viață pe care-l voi avea de aici înainte! 

Și stai că nu ți-am spus tot! Lucrarea mea, la fel ca și celorlalți tineri participanți din România și străinătate a călătorit în zone emblematice din țară: Iași, Sibiu, Timișoara și București unde a fost privită și admirată de zeci și sute de oameni în cadrul unei foarte apreciate expoziții. Zilnic eram cu sufletul la gură urmărind itinerariul. Surpriza cea mare este că în acest moment, copia ei se află afișată pe peretele camerei unui prieten virtual, de vârsta mea, care a ales-o dintre toate celelalte și care mi-a transmis următorul mesaj: „Ceea ce văd, este parte din mine. Vrei să fim prieteni?” Mi-au dat lacrimile de emoție și mi-au transpirat palmele. Tu cum ai fi reacționat oare în locul meu?… Eu m-am simțit cel mai prețios om din lume! Știu, știu că nu sunt un artist veritabil dar ceea ce am creat reprezintă ceea ce simt, ceea ce trăiesc, ceea ce gândesc, iar imaginația mea a fost neîngrădită pe tot acest parcurs al creției!

Și chiar dacă acum încă nu sunt un artist veritabil, am încredere că pot deveni. Sunt convins de lucrul acesta! Urmărind cu mare atenție secțiunea specială a podcast-urilor WaveforMe am aflat experiențele altor tineri charismatici nu doar din România ci și din străinătate care au reușit să realizeze lucruri de excepție în diverse domenii artistice. M-au inspirat mult acești tineri și poveștile lor impresionante de viață și pot spune că mă gândesc serios să aplic măcar câteva din trucurile și secretele lor pentru a reuși. 

Ah! Aș putea povesti o zi întreagă și chiar mai mult, dar… cum mereu există un DAR…

Acum te las pentru că ghici ce mă așteaptă? Temele de vacanță… Te voi surprinde însă! Le voi ignora cu mare satisfacție și în schimb voi continua noua mea lucrare de artă iar apoi voi ieși în parc cu noul meu prieten… cel virtual despre care ți-am povestit și pe care-l voi întâlni chiar astăzi pentru prima dată! Bye-Bye! Don’t disturb me!… dar vezi să nu o mai iei atât de în serios de această dată!

Read Comments

Leave a comment